Bursa de la București a înnebunit: 35.000 de puncte și (aproape) nimeni nu știe de ce
Joi, indicele BET a închis la 35.027 de puncte, cu un avans de 2,37%. E cifra care merită reținută, pentru că nu e doar un record, e al patrulea record istoric în doar două săptămâni. Pe 3 iulie, BET trecea de 33.945 de puncte. Pe 7 iulie, de 34.100. Pe 13 iulie, de 34.509. Și acum, pragul simbolic al celor 35.000. De la 1 ianuarie, indicele a urcat cu peste 40%, iar față de aceeași perioadă a anului trecut avansul depășește 80%. Bursa de la București nu doar că bate toate recordurile propria, a devenit lidera piețelor bursiere din regiune.
Sursa: Roman Caius · 16 iulie 2026
Ar trebui să fie un motiv de mândrie națională. Și, într-un fel, chiar este: românii care au acțiuni la Banca Transilvania, Petrom, Hidroelectrica, Electrica sau Nuclearelectrica se trezesc, sesiune de sesiune, mai bogați pe hârtie. Fondul de pensii din Pilonul II, în care contribuie fiecare angajat cu carte de muncă, prinde din acest raliu un randament pe care puține investiții îl mai oferă azi. Iar cine a vândut acțiuni SNN chiar în zilele în care compania distribuia 1,2 miliarde de lei către acționari a avut, cu adevărat, un noroc de pomină.
Numai că petrecerea de la bursă se întâmplă în timp ce restul economiei se uită la ea nedumerită. PIB-ul dă semne clare de încetinire, unele estimări vorbind chiar de recesiune tehnică. IT-ul, construcțiile și micile afaceri simt criza pe pielea lor. Și totuși, indicii urcă lună de lună, ca și cum ar trăi într-o altă țară. Cum se explică decuplarea asta?
O piață îngustă, o cerere uriașă
Răspunsul stă, în mare parte, în structura foarte îngustă a bursei românești. BET este dominat de bănci, energie și utilități, sectoare care, cel puțin deocamdată, profită tocmai de contextul care sufocă restul economiei: dobânzi mari și tarife reglementate care le țin marjele grase indiferent ce face PIB-ul. La asta se adaugă o ofertă de acțiuni extrem de restrânsă: sunt puține companii mari listate la București, iar cererea de la fondurile de pensii, obligate să cumpere constant active locale, până la un număr tot mai mare de investitori de pe piața locală care depășește cu mult oferta. Rezultatul e automat: prețurile urcă, indiferent de ce arată indicatorii macroeconomici din spate.
Există și o mișcare de fond, mai puțin vizibilă: banii se mută dinspre obligațiuni către acțiuni. Anul trecut, obligațiunile dominau tranzacțiile de la BVB, cu aproape două treimi din volum. Anul acesta, raportul s-a inversat aproape complet, iar volumele de tranzacționare cu acțiuni s-au dublat față de anul trecut. Practic, o parte din banii care altădată stăteau cuminți în titluri de stat au plecat acum să vâneze randamente mai mari pe bursă.
Întrebarea incomodă: cât mai poate ține raliul?
Aici intervine și întrebarea incomodă a acestui editorial: cât mai poate continua raliul ăsta fără să devină o bulă? Un indicator urmărit de analiști — prima de risc a acțiunilor, adică diferența dintre randamentul așteptat al companiilor din BET și dobânda la obligațiunile de stat pe zece ani — a intrat deja în teritoriu negativ.
„Un investitor primește azi, teoretic, mai puțin pentru riscul de a deține acțiuni decât pentru riscul zero al unei obligațiuni de stat — o anomalie pe care analiștii o compară, nu întâmplător, cu exuberanța dinaintea corecției din 2007.”
Nimeni nu știe când se termină o astfel de petrecere — poate anul acesta, poate peste trei dar istoria bursei arată clar un singur lucru: petrecerile astea se termină mereu.
Ce înseamnă asta pentru investitorul obișnuit
Asta nu înseamnă că recordul de 35.000 de puncte trebuie privit cu suspiciune automată. Bursa de la București a fost, ani la rând, o piață mică, ilichidă și ignorată de investitorii mari internaționali. Faptul că azi atrage bani, listări noi și atenție regională e, per ansamblu, un semn bun pentru maturizarea pieței de capital românești. Dar un record istoric obținut în timp ce economia reală încetinește nu e un motiv de relaxare, e un motiv de întrebări. Cine cumpără acțiuni la prețurile actuale, cumpără o companie sau cumpără o poveste? Și cât din avansul ăsta reflectă profituri reale, și cât reflectă pur și simplu faptul că n-are unde altundeva să se ducă?
Pentru investitorul obișnuit, concluzia practică e simplă și deloc spectaculoasă: bucură-te de record, încasează dividendele, dar nu confunda un raliu alimentat de o ofertă îngustă de acțiuni cu o garanție că bursa are mereu dreptate. 35.000 de puncte e o cifră frumoasă pe un grafic. Dacă reflectă și sănătatea reală a economiei românești — asta rămâne de văzut.